De la vechi motive decorative la Vasile Gorduz

de Lucia Toader

Albumul „Vechi motive decorative românesti“ este republicat la aproape o suta de ani de la prima aparitie, intr-o editie critica ingrijita de Ionel Oprisan; cartea contine studiul bilingv (in româna si franceza) al Margaritei Miller-Verghi si planse cu modele copiate de pe obiecte uzuale taranesti. Este un album poate inactual; pe cine mai intereseaza, s-ar putea intreba cu melancolie cineva, motivele decorative românesti, astazi, când vechiul covor a fost inlocuit de bucati mari de gresie, cu sau fara forme in relief, ori de covorul turcesc de serie!
Margarita Miller-Verghi, autoare dramatica, traducatoare si scriitoare, se apropia cu mult timp in urma de un tarâm deloc lesne de explorat. Pe urmele Reginei Maria, ale lui Dimitrie Comsa de la Sibiu, cel care colectiona si cerceta stampe tesute de taranii din Transilvania, ale Minervei Cosma, autoarea albumului despre tesaturile românesti, ale Elenei Cornescu, ale Elizei Marghiloman, ori ale domnului Luncan, toti colectionari pasionati de arta traditionala româneasca, a incercat sa gaseasca un raspuns echilibrat si realist la intrebarea: Avem o arta decorativa româneasca?
Cu multa minutie, cerceteaza colectiile Muzeului de etnografie din Bucuresti. Statistic, examineaza motivele caracteristice artei decorative din România, concluzia fiind ca definitorie ar fi pentru noi doar predominanta anumitor motive, culori sau procedee. Colectia Margaritei Miller-Verghi a premers scrierii cartii. Atentia este indreptata spre ornamentele de pe covoarele românesti, de pe manuscrise, de pe oua incondeiate sau de pe elemente de arhitectura si sculptura. Colectia cuprinde 110 modele copiate de pe obiecte taranesti.
„Caracterul etnic al unui popor este adânc intiparit pe orice lucrare decorativa iesita din mâinile sale, pe orice fragment de obiect tesut sau sapat.“ Un obiect mestesugit de mâinile taranului poate sa indice provenienta lui. Si totusi, circulatia motivelor decorative face ca diferentele sa se estompeze chiar de la o regiune la alta, de la un sat la altul, de la o perioada la alta (alterari ale formei initiale), cu atât mai mult de la o tara la alta.
„La tarancile noastre se poate admira dibacia cu care modifica sau micsoreaza un motiv de broderie, dupa cum are de impodobit latimea altitei sau ingusta fâsia din jurul gâtului.“ Materialul sau unealta pot deforma motivul.
In privinta istoriei artei decorative din România, Margarita Miller-Verghi sustine ca nu sunt indicii clare care sa ateste inceputurile. Sunt mentionate o serie de documente publicate de Nicolae Iorga in volumul „Chipuri si icoane“; din ele reiese ca in anul 1543, Petru Voda a trimis „de la Suceava porunca in privinta a 100 de bucati de postav rosu“, iar mai târziu, apar diferite „legiuiri“, datate 1700, 1812, „intocmite de principii nostri pentru ocrotirea fabricelor indigene de tesaturi (anume de marame)“. Autoarea mentioneaza dovezi ale existentei covoarelor in folclorul nostru popular, fara sa se cunoasca insa provenienta lor: „Gâdele ii apuca/ Un covor le asternea/ In genunchi ii tot punea“ (Radu Calomfirescu).
Motivele fiziomorfe, cele care denumesc fenomenele cosmice (spre exemplu, zigzagul reprezenta fulgerul), se intâlnesc frecvent in arta decorativa din România. Motivele filomorfe, desenate cel mai adesea pe ouale rosii (forma foii de artar – un fel de mâna cu trei degete, fara nici o nervura – forma bradului, o frunza rotunjita) se regasesc si ele intr-o masura mai mare decât motivele zoomorfe, reduse cel mai adesea la un fragment dintr-un animal: cornul berbecului, laba pisicii, copita calului; lupul, sub forma a doua falci cascate, gândacul, ca romb, broasca, ca reprezentare cu picioarele dinapoi, paianjenul, o cruce greaca. Ceea ce domina in mod evident este antropomorful si filomorful.
Culoarea dominanta este auriul, iar frecventa combinare a culorilor este in formula de doi: rosu cu negru; albul este folosit cu cumpatare, verdele este palid, la fel si albastrul. „Culoarea cea mai putin intrebuintata in broderiile noastre vechi este trandafiriul. Nu l-am intâlnit figurând din belsug decât in acele salbe de margele mici din Bucovina. Se serveau mult insa de verdele Nil, de albastru palid si de trandafiriul palid.“
Motivele geometrice care abunda in manuscrise, pe covoare ori pe straiele taranesti sunt crucea gammata, steaua si patratul.
Margarita Miller-Verghi a studiat tot ce i-a fost accesibil la acea vreme, la inceputul anilor 1900: colectii, „ izvoade stramosesti“, tratate de istorie si de arta. Dincolo de acestea, cititorul descopera un spirit rafinat, scormonitor, aplecat spre frumusetea profunda a creatiilor românesti, iar meritul de a o fi redescoperit complet, acum, ii revine doar editorului, marsaluitor neobosit prin manuscrise.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>