I.Aurel Candrea, Dictionar enciclopedic ilustrat al limbii române din trecut şi de astăzi. Ed. Cartea Românească, Bucureşti

de A. Rosetti, conferenţiar universitar

Opera monumentală a D-lui Candrea, pregătită în curs de 25 de ani, e pusă, de câteva zile, la îndemâna cetitorilor. Editurii “Cartea Românească”, care nu s-a dat înapoi de la sacrificiile impuse de realizarea unei astfel de lucrări, i se cuvin laude neprecupeţite.
D-l Candrea întruneşte toate calităţile unui lexicograf desăvârşit. Simţul său etimologic, de o rară fineţe, unit cu darul combinaţiei, cunoştinţa aprofundată a limbilor romanice apusene şi a limbilor balcanice, au făcut ca etimologiile propuse de D-sa să fie întotdeauna preţuite. Cunoaşterea dialectelor limbei române, atât din nordul cât şi din sudul Dunărei, şi cercetarea la faţa locului a graiului din Ţara Oaşului (N.Ardealului), Banat şi Meglenia, au avut drept urmare publicarea de monograifi dialectale apreciate de specialişti.
Studiile aprofundate ale D-lui Candrea asupra textelor noastre vechi l-au îndemnat să publice în 1916, la colecţia “Comisiei istorice a României”, o ediţie critică a celor mai vechi traduceri româneşti ale Psaltiri, întovărăşită de un studiu complet asupra primelor noastre traduceri de cărţi religioase.
Ca folklorist, D-l Candrea a studiat producţiile literaturii noastre populare în comparaţie cu literature populară a vecinilor noştri şi s-a ocupat de aproape de problema vieţii păstoreşti în ţările romanice. Cercetările şi lecturile sale diligente, cu deosebire din representanţii spiritului românesc, ca Anton Pann, I.Creangă, Ispirescu, Jipescu, etc., au avut drept urmarre strângerea unui material imens de cuvinte şi citate, clasate pe fişe, şi unei bogate documentări iconografice originale, care au îngăduit d-lui Candrea ca, în curs de 9 ani, să redacteze şi să supravegheze tipărirea prezentului dictionar, menit să umple un gol demult simţit în lexicografia noastră.
Dicţionarul general al limbei române, început de D-l Candrea în colaborare cu D-l Ov. Densusianu, şi Dicţionarul etimologic al limbei române (elementele latine), datorita aceleaşi fecunde colaborări, nu au avut norocul să apară decât fragmentar: din cel dintâi n-a fost tipărită decât litera A, iar aparţia celui de al doilea a fost întreruptă la fascicolul 4 (a putea), spre regretul unanim al cercetătorilor, lipsiţi în felul acesta, de instrumente de studiu şi documentare de primul rang.
Dicţionarul D-lui Candrea, cu toate dimensiunile sale impunătoare (1.470 de pagini octav mare, tipărite pe două coloane), este un dicţionar portativ. Spaţiul restrâns de care a dispus autorul nu l-a împiedicat, totuşi, ca să dea esenţialul în fiecare articol. Definiţiile sunt remarcabile; exemplele, alese între atâtea altele, luminează pe deplin sensul cuvintelor. Înşirarea accepţiunilor diferite ale cuvintelor este făcută în ordinea cronologică, singura justificată; în felul acesta, cetitorul este informat asupra variaţiilor de sens ale unui termen oarecare, în cursul timpului. Etimologiile sunt indicate la finele fiecărui articol.
Dicţionarul cuprinde un mare număr de cuvinte vechi, cu excepţia elementelor streine care n-au fost încetăţenite în limbă; în ceea ce priveşte cuvintele din limba de astăzi, autorul a lăsat cu dreptate afară din dicţionar, provincialismele întrebuinţate în regiuni restrânse. Cunoştinţele sale profunde şi de diactologie i-au îngăduit să procedeze la alegerea termenilor în deplină cunoştinţă de causă.
Presentarea materialului, o problemă delicată pentru lexicograf, este făcută cu o rară cunoştinţă tehnică. Execuţia tipografică ireproşabilă, cu alternarea bine chibzuită a caracterelor din corpuri şi familii diferite, precum şi desenele reuşite şi bine reproduse, fac din dicţionarul D-lui Candrea o carte care va fi consultată şi cetită cu plăcere. În faţa unei astfel de opera de răbdare şi inteligenţă, care nu poate fi răsplătită cu nimic, cetitorul e cuprins de un sentiment firesc de admiraţie pentru autor şi de gratitudine pentru acei care au ştiut să realizeze acest monument al timpurilor noastre. D-l Candrea ne-a dat în dicţionarul său o icoană vie a limbei, credinţelor, obiceiurilor şi instituţiilor noasre de ieri şi de astăzi. Dorind dicţionarului tot succesul pe care îl merită, urăm D-lui Candre ca să aibă bucuria de a pregăti curând ediţia a doua.

Cronica aparuta in Miscarea, Bucuresti, 10 decembrie 1931, p. 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>