Plurivalenta personalitatii lui Ovidiu Papadima

      
In stralucita pleiada a criticilor si istoricilor literari afirmati in perioada interbelica si deveniti prestigioase personalitati in contemporaneitatea noastra, pe un loc de frunte se situeaza si Ovidiu Papadima. Alaturi de alti colegi cu care, in urma cu multi ani, ne-am format in cadrul Institutului de Istorie si Teorie Literara si Folclor al Academiei Romane, devenit ulterior Institutul de Istori si Teorie Literara G.Calinescu, ne-am bucurat de indrumarea nu numai a marelui nostru Profesor, ci si a lui Ovidiu Papadima, conducatorul stiintific al doctoratului nostru. Toti ne-am apropiat sufleteste de Ovidiu Papadima, l-am respectat si l-am iubit, pastrandu-i amintirea in cugetul si simtirea noastra. Din trairea intensa a acestor sentimente, distinsa colega Dorina Grasoiu a alcatuit o interesanta si valoroasa antologie de texte, privitoare la Viata cartilor lui Ovidiu Papadima, aparuta la Editura Vestala, reconstituind aspectele semnificative ale receptarii critice a operelor sale, incepand din 1941 pana in epoca actuala. Dupa o substantiala  Prefata anlitica a receptarii critice, Dorina Grasoiu a insotit volumul cu un Tabel cronologic al vietii si operei lui Ovidiu Papadima, iar in final a introdus un capitol de Repere bibliografice. Pentru a contura mai clar conceptia, viziunea si contributia originala a lui Ovidiu Papadima din diversele domenii ale creativitatii si spiritualitatii romanesti pe care le-a cercetat in operele sale Dorina Grasoiu a sistematizat receptarea critica pe capitole distincte in functie de structura tematica a acestor opere, iar in cadrul capitolelor, in ordinea cronologica a publicarii cronicilor literare si comentariilor consacrate operelor respective. Mai intai, in capitolul Pro domo sunt reproduse profesiunile de credinta ale lui Ovidiu Papadima, capitolele urmatoare prezentand modul in care a fost receptat ca Folclorist, Critic literar si Istoric literar, incheindu-se cu un mic grupaj de Sinteze. Asa cum remarca si Dorina Grasoiu in prefata, cu exceptia privirilor sintetice din ultimul capitol, datorate lui Marin Bucur, D.Micu, Stancu Ilin si I.Oprisan, pana acum nu avem un studiu monografic asupra lui Ovidiu Papadima. De aceea, antologia receptarii critice a operei sale merita apreciata ca o prima etapa stimulatoare a unei viitoare exegeze. In prefata Dorina Grasoiu trasesza si cateva sugestive jaloane interpretative, in functie de diversitatea creativitatii lui Ovidiu Papadima, de structura plurivalenta a personalitatii sale, axata indeosebi pe raportul dintre etnic si etic in lucrarile pe care le-a  elaborat, argumentandu-se ca factorul estetic nu a fost neglijat niciodata in demersul sau analitic.

   Desi in prima parte a activitatii sale creatoare a practicat aproape exclusiv cronica literara, indeosebi in revista Gandirea, intre anii 1932-1938, Ovidiu Papadima s-a afirmat, editorial, in 1942, cu un volum de o cu totul alta factura si substantialitate, continand O viziune romaneasca a lumii, elaborat in perioada 1936-1939, bazat pe coordonate folclorice, pe raportul dintre etnic si etic al fiintei nationale. De accea, in prima sectiune a receptarii critice, Dorina Grasoiu prezinta intai Folcloristul, incluzand aici si celalta vasta lucrare a lui Ovidiu Papadima, Literatura populara romana, din 1968, pentru a contura o imagine unitara asupra acestei dimensiuni a personalitatii sale. Intr-o cronica literara publicata in Timpul din 12 octombrie 1942, Petru Comarnescu releva ca O viziune romaneasca a lumii este ’’cea mai luminoasa si mai semnificativa initiere in Weltanschauung-ul romanesc’’. In lucrarea sa, Ovidiu Papadima porneste de la premisa ca viziunea romaneasca a lumii este relevata  de creatia populara, folclorul reprezentand totalitatea formelor de viata spirituala anonima si colectiva a poporului roman, vazuta in stratul cel mai primar si deci cel mai conservator, taranimea.

Cercetand folclorul romanesc, Ovidiu Papadima a descifrat acele coordonate care se incheaga armonic intr-un tot organic, afirmand lapidar: ’’Felul in care poporul vede lumea la noi este organic crestin’’. In ampla sa  analiza consacrata acestui studiu, aparuta in Universul literar din  30 august 1943, Melania Livada sintetiza trasaturile psihice si metafizice trasaturile psihice si metafizice ale creatiei folclorice descifrate de Ovidiu Papadima: ’’credinta intr-o armonie si o corespondenta permanent urmarita si gandita, intre lumea pamanteasca si cea transcendenta; intr-o intrepatrundere din  vointa dumnezeiasca, a celor doua lumi: intelepciunea ortodoxa si rod al unei adanci si tragice  experiente istorice, ca binele si raul se cumpanesc si coexista cu necesitate in acesta lume – de unde simtul echilibrului si rezistenta la suferinta: nevoia si dragostea de concret ce isi au  radacina in necesitatea ortodoxa si organicista de fuzionare a perspectivelor umane cu cele cosmice, transcendente – imposibil de inteles altfel’’, apoi conceptia animista, un puternic sentiment al milei si milosteniei ’’de sursa tot crestina, randuiala, sentimentul naturii, fatalismul, o conceptie grava a pacatului.

 Reeditata in 1995 de catre Editura Saeculum I.O., O viziune romaneasca a lumii s-a bucurat de atentia comentatorilor literari, dar, in mod surprinzator, in cadrul receptarii critice nu se mentioneaza acest lucru. Ca folclorist, Ovidiu Papadima a realizat si o imteresanta antologie lirica intitulata Cu cat cant, atata sunt, aparuta in 1963, larg comentata in presa vremii, si cred ca ar fi trebuit sa i se acorde un spatiu in receptarea critica, pe langa analiza atenta pe care i-o consacra Dorina Grasoiu in prefata.

   O buna ilustrare a receptarii se observa la o alta lucrare fundamentala, literatura populara romana, din 1968, prin opiniile competente formulate de specialisti in domeniul folcloristicii. De pilda, in Tribuna din 17 octombrie 1969, Ion Talos sublinia: ’’Cand porneste la studiul doinei, O.Papadima cunoaste atat bibliografia teoretica asupra problemei, cat si numeroase culegeri folclorice, pe care le pune la contributie.

Adevarul literar si artistic, nr. 747, 14 decembrie 2004

Text extras din “Ionel Oprisan sau pasiunea cartii. Jurnal de lectura” de Teodor Vargolici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>