Cartea expune pe spaţii întinse modul şi împrejurările în care s-a constituit şi întregit naţiunea română într-o entitate statală în întregul ei teritoriu etnic, precum şi circumstanţele interne şi externe în care s-a conceput, împlinit şi a evoluat România Mare. Este un proces desfăşurat cronologic între 1848 şi 1990, cuprinzând întreaga istorie modernă şi contemporană.
Romania. Revista ebdomadara,Bogdan Petriceicu Hasdeu; Format 21 x 27 cm,legat, cartonat, editie anastatica, transliterare, prefata si note de Ionel Oprisan
Urmărind cu asiduitate ecourile vieţii şi faptelor românilor în documentele fundamentale ale evului mediu îndeosebi dintre secolele IX-XIV, G. Popa-Lisseanu afirmă cu tărie după publicarea celor 15 volume de mărturii existente în cronicile străine ale vremii că „ceea ce unii credeau sau mai cred că între anul 271, al părăsirii Daciei de către Aurelian şi până în secolul al XIII-lea ar fi existat «în istoria noastră un hiatus», astăzi acest «hiatus» este împlinit de date precise şi de dovezi indiscutabile, iar cercetătorii dezinteresaţi şi lipsiţi de prejudecăţi pot să-şi facă o idee clară de ceea ce s-a petrecut în ţara noastră în decursul unui mileniu, din care ne lipsesc, ce e drept, documentele scrise, nu însă şi dovezile evidente
Interesant de relevat e că, într-o vreme când conducătorii României ascundeau adevăratele interese ale ţării, A.D.Xenopol rostea clar şi răspicat: „Credem că starea de neutralitate nu va putea fi păstrată nici de România, nici de Italia până la sfârşit. Este vorba acum de a se alege momentul când va fi să părăsim şi încotro ne vom îndrepta paşii.“
Avem două cuvinte esenţiale în limbă, care ne definesc ca neam; român (cu variantele aromân, meglenoromân, istroromân), cum ne spunem noi, şi valah, vlah, cum ne spun şi ne spuneau mai ales alţii.
Aceşti termeni au fost explicaţi mai de fiecare filolog român şi străin, dar niciodată la dimensiunile unui volum, cum o face autorul lucrării de faţă, punând în discuţie etimologiile, semnificaţia, sensurile pozitive şi negative ale cuvintelor şi evoluţia lor în timp.
E o carte fundamentală, plină de sugestii şi totodată de învăţăminte.
Sărbătorile la români, de Tudor Pamfile continuă exegeza lui Simeon Florea Marian (asupra sărbătorilor de iarnă şi de primăvară) şi constituie (împreună cu aceasta) cea mai importantă cercetare dedicată sărbătorilor populare româneşti de peste an.
Devenită o raritate bibliofilă, lucrarea se reeditează pentru prima dată după mai bine de opt decenii de la apariţie.
Iordan Datcu
Lucrarea de faţă ne înfăţişează biografiile extraordinare ale unor savanţi şi inventatori care s-au jertfit pe altarul ştiinţei pentru ca viaţa urmaşilor să fie mai uşoară şi mai frumoasă.
Prin contribuţia lor, progresul umanităţii a înregistrat salturi de-a dreptul spectaculoase. Aproape e de neînchipuit ce am fi fost noi astăzi, daca n-ar fi fost Ei ieri .
Cartea aceasta are darul de a ne pune la grea încercare multe certitudini ştiinţifice. Oare e atât de eronat darwinismul? Traversează o criză atât de acută ştiinţa originilor? A existat, într-adevăr, omul înaintea maimuţei? Suntem subiecţi ai unor experimente de corecţie şi transfer? Meritul fundamental al lucrării nu e acela că întrevede un cataclism mondial viitor, ci că face analiza rece, eliberată de orice prejudecăţi, a unuia prezent.
Din noianul întâmplărilor trăite de oameni, ne-am oprit asupra acelora care au avut o înrâurire benefică asupra lor, indiferent dacă acestea s-au datorat unor semeni ai lor sau par a fi fost rezultatul hazardului sau al harului divin. De aceea le-am şi denumit „sfinte întâmplări“, spre deosebire de „întâmplarea dracului“ – titlu generic pentru tot ce-i mai rău în viaţa umanităţii.
Adunăm întâi florile şi ulterior vom cosi şi buruienele
