Timp de mai bine de o jumătate de secol – din 1903 până la 1955 – Barbu Lăzăreanu a simţit o atracţie deosebită faţă de personalitatea şi opera lui B. P. Hasdeu.
Textele din volumul de faţă – cam tot ce a scris istoricul literar despre savant – alcătuiesc o însemnată tentativă de punere în valoare a tezaurului artistic, filologic şi folcloristic lăsat de marele înaintaş.
Nuvela Ursita, rezultată din valorificarea a ceea ce apucase să scrie, totuşi forma concentrată, nuvelistică, s-a impus drept una dintre cele mai importante texte ale literaturii noastre din toate timpurile.
Revăzută şi completată, atât pe baza unor studii şi materiale apărute între timp, cât şi în urma sugestiilor comentatorilor şi cititorilor, această a doua ediţie a cărţii oferă o imagine mai cuprinzătoare şi totodată mai sugestivă a vieţii şi operei scriitorului.
Deloc spectaculoasă, în afara victoriei de la Zărneşti împotriva imperialilor (1690), lunga domnie a lui Constantin Brâncoveanu, a avut, totuşi, o importanţă extraordinară, asigurând, prin continuitatea şi supleţea politicii sale, păstrarea neştirbită a fruntariilor ţării şi a fiinţei noastre naţionale, între cele trei mari imperii hrăpăreţe.
Scrierile lui N. Iorga despre viaţa şi faptele Voievodului, precum şi documentele referitoare la domnia şi sfârşitul lui, scot cu prisosinţă în evidenţă acest fapt, deschizând perspective nebănuite către proiectele sale cu adevărat măreţe
