În istoria presei şi a literaturii române, revista Aghiuţă (1863-1864) reprezintă o floare rară, ce nu poate fi asemanată – din punct de vedere al calităţii, intensităţii şi imprevizibilităţii umorului – decât cu Moftul român, din perioada directoratului lui I.L.Caragiale (1893, 1901).
ARHIVA ISTORICA A ROMANIEI VOL I 1864-1865
IOAN VODA CEL CUMPLIT. Aventurile. Domnia,Razboaiele.Moartea lui. Rolul sau in istoria universala si in viata poporului roman (1572-1574)
Rămasă în paginile ziarului Traian, ea nu a fost niciodată tipărită în volum, limitându-se astfel posibilitatea de a fi cunoscută, nu numai de marele public, ci şi de specialişti. Cu atât mai mult, cu cât s-a emis chiar ipoteza că lucrarea ar fi „depăşită”.
Aflând-o deosebit de interesantă – cel puţin din punctul de vedere al discursului larg erudit, deschizător de perspective, nu numai strict filologico-istorice – o scoatem la lumină după aproape un secol şi jumătate, pentru ca iubitorii operei savantului s-o poată aprecia la justa ei valoare.
B.P.Hasedu realizeaza cea mai buna lucrare despre primii 150 de ani, nu numai din istoria principatului Muntenia, ci si a celorlalte parti romanesti.
Volumul adună între scoarţele sale toate naraţiunile populare de largă respiraţie sau reduse ca întindere, trimise, ca răspunsuri, la Chestionarul juridic şi Chestionarul lingvistic, din România (Moldova şi Muntenia) şi din relativ puţine localităţi din Transilvania. E un florilegiu de mare valoare ştiinţifică şi literară.
Romania. Revista ebdomadara,Bogdan Petriceicu Hasdeu; Format 21 x 27 cm,legat, cartonat, editie anastatica, transliterare, prefata si note de Ionel Oprisan
Volumul de faţă înmănunchează pentru prima dată la un loc toate elementele „dosarului spiritist” hasdeean, respectiv: Sic cogito (reprodus anastatic, după ediţia princeps, 1892, rămasă neschimbată, cele două capitole din Ita sensum, gândit ca al II-lea tom al trilogiei spiritiste, nefinalizat); Studiul O introducere în istoria universală (1874), considerat de B.P.Hasdeu drept o anticipare a intrepretărilor spiritiste ulterioare, viziunea Renaşterea lui Vauban din 1897, în care regele Carol I e întrevăzut ca o reîncărcare a celebrului mareşal al Franţei şi ampla secţiune de corespondenţă pe teme spiritiste.
Parcurgându-l, cititorii îşi vor putea elucida multe din întrebările rămase până acum fără răspuns.
