În istoria presei şi a literaturii române, revista Aghiuţă (1863-1864) reprezintă o floare rară, ce nu poate fi asemanată – din punct de vedere al calităţii, intensităţii şi imprevizibilităţii umorului – decât cu Moftul român, din perioada directoratului lui I.L.Caragiale (1893, 1901).
B.P.Hasedu realizeaza cea mai buna lucrare despre primii 150 de ani, nu numai din istoria principatului Muntenia, ci si a celorlalte parti romanesti.
Volumul adună între scoarţele sale toate naraţiunile populare de largă respiraţie sau reduse ca întindere, trimise, ca răspunsuri, la Chestionarul juridic şi Chestionarul lingvistic, din România (Moldova şi Muntenia) şi din relativ puţine localităţi din Transilvania. E un florilegiu de mare valoare ştiinţifică şi literară.
Volumul de faţă înmănunchează pentru prima dată la un loc toate elementele „dosarului spiritist” hasdeean, respectiv: Sic cogito (reprodus anastatic, după ediţia princeps, 1892, rămasă neschimbată, cele două capitole din Ita sensum, gândit ca al II-lea tom al trilogiei spiritiste, nefinalizat); Studiul O introducere în istoria universală (1874), considerat de B.P.Hasdeu drept o anticipare a intrepretărilor spiritiste ulterioare, viziunea Renaşterea lui Vauban din 1897, în care regele Carol I e întrevăzut ca o reîncărcare a celebrului mareşal al Franţei şi ampla secţiune de corespondenţă pe teme spiritiste.
Parcurgându-l, cititorii îşi vor putea elucida multe din întrebările rămase până acum fără răspuns.
