În istoria presei şi a literaturii române, revista Aghiuţă (1863-1864) reprezintă o floare rară, ce nu poate fi asemanată – din punct de vedere al calităţii, intensităţii şi imprevizibilităţii umorului – decât cu Moftul român, din perioada directoratului lui I.L.Caragiale (1893, 1901).