În linii mari, istoria domniei lui Cuza, cu principalele ei înfăptuiri, e derulată în primul volum al sintezei, iar partea a II-a priveşte doar sfârşitul acestei strălucite şi atât de populare stăpâniri.

Totuşi, finalul încununează opera, relevându-ne cât de adânc a înţeles marele istoric „filele“ relaţiilor Principatelor Unite cu cele şapte aşa-zise „mari puteri“ şi cât de profund a putut să privească dincolo de aparenţe sensul documentelor epocii.

În această privinţă e o lucrare fundamentală.

Istorie a domnilor pământeni – reimpuşi de „Revoluţiunea“ lui Tudor Vladimirescu, după groaznica perioadă a domniilor fanariote –, perioada 1829-1859, ce constituie obiectul volumului al VI-lea al Istoriei românilor din Dacia Traiană, reprezintă – prin vastul material documentar român şi mai ales străin sintetizat pentru prima dată la noi – o extraordinară deschidere către străfundurile frământărilor poporului român, de la clasele de jos la minţile luminate şi la înşişi voievozii epocii, cum sigur nici un alt volum precedent al lui A.D.Xenopol şi nici o operă istorică a altcuiva nu a reuşit să ne ofere.