Parte efectivă a Mahabharatei, cea mai înaltă, spiritual, componentă a celebrei epopei, Bhagavadgita (Cântecul venerabilului Krisna), deschide larg porţile înţelegerii complexei şi totodată singularei filosofii hinduse, punctând principalele cerinţe ale celor trei mari învăţături asupra felului în care omul poate atinge Nirvana (sustrăgându-se lanţului nesfârşit al reîncarnărilor).

Expunerea doctrinelor spirituale îmbracă totodată, în textul original – şi păstrează şi în traducerea românească –, în mod fericit, haina poeziei alese, încântându-ne multiplu.