Lucrarea pune capăt, între altele, discuţiilor interminabile despre „trista” moştenire genetică transmisă de înaintaşi şi deschide noi perspective asupra înţelegerii biografiei poetului naţional, sugerând culpabilitatea celor care-l puteau salva şi n-au făcut-o.

Rămasă în paginile ziarului Traian, ea nu a fost niciodată tipărită în volum, limitându-se astfel posibilitatea de a fi cunoscută, nu numai de marele public, ci şi de specialişti. Cu atât mai mult, cu cât s-a emis chiar ipoteza că lucrarea ar fi „depăşită”.

Aflând-o deosebit de interesantă – cel puţin din punctul de vedere al discursului larg erudit, deschizător de perspective, nu numai strict filologico-istorice – o scoatem la lumină după aproape un secol şi jumătate, pentru ca iubitorii operei savantului s-o poată aprecia la justa ei valoare.