În linii mari, istoria domniei lui Cuza, cu principalele ei înfăptuiri, e derulată în primul volum al sintezei, iar partea a II-a priveşte doar sfârşitul acestei strălucite şi atât de populare stăpâniri.

Totuşi, finalul încununează opera, relevându-ne cât de adânc a înţeles marele istoric „filele“ relaţiilor Principatelor Unite cu cele şapte aşa-zise „mari puteri“ şi cât de profund a putut să privească dincolo de aparenţe sensul documentelor epocii.

În această privinţă e o lucrare fundamentală.