În linii mari, istoria domniei lui Cuza, cu principalele ei înfăptuiri, e derulată în primul volum al sintezei, iar partea a II-a priveşte doar sfârşitul acestei strălucite şi atât de populare stăpâniri.
Totuşi, finalul încununează opera, relevându-ne cât de adânc a înţeles marele istoric „filele“ relaţiilor Principatelor Unite cu cele şapte aşa-zise „mari puteri“ şi cât de profund a putut să privească dincolo de aparenţe sensul documentelor epocii.
Avem două cuvinte esenţiale în limbă, care ne definesc ca neam; român (cu variantele aromân, meglenoromân, istroromân), cum ne spunem noi, şi valah, vlah, cum ne spun şi ne spuneau mai ales alţii.
Aceşti termeni au fost explicaţi mai de fiecare filolog român şi străin, dar niciodată la dimensiunile unui volum, cum o face autorul lucrării de faţă, punând în discuţie etimologiile, semnificaţia, sensurile pozitive şi negative ale cuvintelor şi evoluţia lor în timp.
E o carte fundamentală, plină de sugestii şi totodată de învăţăminte.
Cele două volume ale Domniei lui Cuza Vodă – lucrare imensă de tratare a epocii 1859-1866 – reprezintă cea dintâi sinteză de prestigiu asupra vieţii şi faptelor primului Domnitor al Principatelor Unite.
Datorită documentării, tinzând spre exhaustivitate, şi a privirii fenomenului românesc întotdeauna în context larg european şi totodată ca emanaţie a sufletului naţional, ea a rămas fundamentală până astăzi, atât pentru oamenii de rând – când o găsesc –, cât mai ales pentru savanţii, care nu pot înainta nici un pas mai departe fără a o invoca şi a-şi clădi supoziţiile pornind de la ea.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.