E o deschidere de orizont, pe care filologul o apreciază în gradul cel mai înalt, iar intelectualul obişnuit, preocupat de istorie îşi dă seama din ce afund al trecutului vine creştinismul românesc şi cât de adaptat a fost el la specificul nostru naţional în toate privinţele.

Meditând îndelung asupra acestor lucruri, („Casa-idee“, „casa metafizică“), autorul a căutat să descrie semnificaţiile complexe ale casei ţărăneşti. Datele nu şi le-a cules – însă – din cercetarea „tehnică“ efectivă a construcţiilor în cauză, ci – în mod (încă o dată) neaşteptat – din folclorul referitor la ele: din cimilituri, poveşti, colinde, basme şi cântece, a extras toate trimiterile posibile, direct şi indirect, alcătuind astfel o insolită descriere a „spiritului“ casei ţărăneşti