Istorie a domnilor pământeni – reimpuşi de „Revoluţiunea“ lui Tudor Vladimirescu, după groaznica perioadă a domniilor fanariote –, perioada 1829-1859, ce constituie obiectul volumului al VI-lea al Istoriei românilor din Dacia Traiană, reprezintă – prin vastul material documentar român şi mai ales străin sintetizat pentru prima dată la noi – o extraordinară deschidere către străfundurile frământărilor poporului român, de la clasele de jos la minţile luminate şi la înşişi voievozii epocii, cum sigur nici un alt volum precedent al lui A.D.Xenopol şi nici o operă istorică a altcuiva nu a reuşit să ne ofere.

Avem două cuvinte esenţiale în limbă, care ne definesc ca neam; român (cu variantele aromân, meglenoromân, istroromân), cum ne spunem noi, şi valah, vlah, cum ne spun şi ne spuneau mai ales alţii.

Aceşti termeni au fost explicaţi mai de fiecare filolog român şi străin, dar niciodată la dimensiunile unui volum, cum o face autorul lucrării de faţă, punând în discuţie etimologiile, semnificaţia, sensurile pozitive şi negative ale cuvintelor şi evoluţia lor în timp.

E o carte fundamentală, plină de sugestii şi totodată de învăţăminte.