Desi a scris in alta limba, neajungand niciodata sa se poata folosi ca scriitoare de limba romana, Regina Maria isi lasa, cel putin in povesti, dincolo de interventia traducatoarelor, amprenta unei fiinte indeaproape familiarizata cu satul si gandirea eroilor evocati, pe care ii infatiseaza, pe care ii infatiseaza din interior, ca o „regina” a lor, nu ca o straina, cu ochii turistului.
Ea vibreaza cand scrie si plange sau se bucura odata cu personajele sale.
Sunt carate pentru care textele Reginei Maria a Romaniei ar putea fi, daca nu integrate literaturii romane, macar prezentate si pretuite in marginile ei.
I.Oprisan