Dupa ucenicia la revistele Romania (1858-1859), Foaea de storia romana (1859), Foita de istorie si literatura (1860), Din Moldova/Lumina (1862-1863) si Aghiuta (1863-1864) – utilizate ca tribune de afirmare personala si coagulare a tuturor fortelor nationale in vederea realizarii unei atmosfere stimulatoare creatiei , B.P.Hasdeu scotea, in 1866, la Bucuresti, sub titlul Satyrul, poate cea mai originala revista din intreaga istorie a presei romanesti.
Adunand in jurul sau o pleiada de personalitati ale vremii (A.D.Holban, N. Nicoleanu, C.I. Stancescu, I.M.Bujoreanu, I.C.Fundescu, V.A.Urechia, N.D.Popescu s.a.), intr-o grupare gandita drept contrapondere a „Junimii”, savantul o invaluia sub masca unor nume de rezonanta chineza, pentru ca din umbra lor sa poata spune adevarul si sa critice, fara frica admonestarii din partea cenzurii, a tuturor relelor.
De o rara duritate, trecand de la glumele din Aghiuta la sarcasm, aspra ironie si dezvaluirea crudelor realitati drept fantezii de neinchipuit, privind totul prin ochii neviciati ai strainilor, revista a schitat o imagine acida a vietii social-politice si cultural-artistice a tarii, ce poate constitui inca un prilej de reflectie asupra cauzelor raului ce ne inconjoara.
I. Oprisan