Deloc spectaculoasă, în afara victoriei de la Zărneşti împotriva imperialilor (1690), lunga domnie a lui Constantin Brâncoveanu, a avut, totuşi, o importanţă extraordinară, asigurând, prin continuitatea şi supleţea politicii sale, păstrarea neştirbită a fruntariilor ţării şi a fiinţei noastre naţionale, între cele trei mari imperii hrăpăreţe.

Scrierile lui N. Iorga despre viaţa şi faptele Voievodului, precum şi documentele referitoare la domnia şi sfârşitul lui, scot cu prisosinţă în evidenţă acest fapt, deschizând perspective nebănuite către proiectele sale cu adevărat măreţe