Istorie a domnilor pământeni – reimpuşi de „Revoluţiunea“ lui Tudor Vladimirescu, după groaznica perioadă a domniilor fanariote –, perioada 1829-1859, ce constituie obiectul volumului al VI-lea al Istoriei românilor din Dacia Traiană, reprezintă – prin vastul material documentar român şi mai ales străin sintetizat pentru prima dată la noi – o extraordinară deschidere către străfundurile frământărilor poporului român, de la clasele de jos la minţile luminate şi la înşişi voievozii epocii, cum sigur nici un alt volum precedent al lui A.D.Xenopol şi nici o operă istorică a altcuiva nu a reuşit să ne ofere.

Cele două volume ale Domniei lui Cuza Vodă – lucrare imensă de tratare a epocii 1859-1866 – reprezintă cea dintâi sinteză de prestigiu asupra vieţii şi faptelor primului Domnitor al Principatelor Unite.

Datorită documentării, tinzând spre exhaustivitate, şi a privirii fenomenului românesc întotdeauna în context larg european şi totodată ca emanaţie a sufletului naţional, ea a rămas fundamentală până astăzi, atât pentru oamenii de rând – când o găsesc –, cât mai ales pentru savanţii, care nu pot înainta nici un pas mai departe fără a o invoca şi a-şi clădi supoziţiile pornind de la ea.